Încărcare...
Încărcare...
Tot ce urmează se aplică fiecărei vizite de pe această platformă. Cifrele — câte persoane, cât preaviz, la ce oră — aparțin fiecărei gazde și se află pe pagina ei; regulile despre ce *este* un loc sunt aceleași peste tot și sunt scrise aici, ca nimeni să nu fie nevoit să le citească de două ori.
Fiecare vizită are un număr fix de locuri pentru o dată anume, iar fiecare loc ținut de cineva este o înregistrare separată. Ce se afișează ca rămas este primul număr minus al doilea, socotit chiar în clipa în care vă uitați. Nimic nu ține un total curent care s-ar putea desincroniza pe nesimțite de oamenii așteptați cu adevărat, pentru că un total care a luat-o razna nu arată greșit pe ecran — arată ca două familii trimise la aceeași masă.
De aici rezultă că două persoane nu pot lua același ultim loc, nici dacă apasă în aceeași clipă de la capetele opuse ale țării. Unul dintre ei îl primește, iar celălalt află imediat că s-a dus.
Un loc dat înapoi devine imediat disponibil pentru altcineva. Înregistrarea rezervării se păstrează — spune cine l-a avut, care loc, când a renunțat și de ce — pentru că istoria unei dimineți nu ar trebui să fie distrusă ca să se elibereze un scaun.
Cât de târziu se poate renunța la un loc este stabilit de gazdă, pentru fiecare lucru pe care îl oferă, și se vede înainte de a lua locul, nu după. Acolo unde gazda nu fixează niciun termen, se poate renunța până chiar la ora începerii; acesta este cazul obișnuit și este o alegere, nu lipsa uneia. O gazdă poate oricând să elibereze ea însăși pe cineva, indiferent de propriul termen — un ghid care anulează o plimbare pe vreme rea este exact situația în care un termen nu are voie să stea în cale.
Fiecare dată poartă fusul orar al locului unde se întâmplă. România ține ora de iarnă de la sfârșitul lui octombrie până la sfârșitul lui martie și ora de vară între ele, iar schimbarea se face noaptea, într-o duminică. Într-una dintre acele dimineți ceasul sare de la trei la patru, așa că o oră pur și simplu nu există; în cealaltă se dă înapoi, așa că aceeași oră se întâmplă de două ori.
O vizită nu poate fi programată în ora care nu există — este refuzată atunci când se face orarul, în loc să fie mutată pe nesimțite cu o oră mai târziu și tipărită ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. O vizită în ora care se repetă o ia pe prima dintre cele două și o spune. Amândouă sunt decizii și sunt luate într-un singur loc, ca toate paginile să fie de acord asupra lor.
O gazdă poate înceta să mai ofere ceva. Când se întâmplă asta, datele deja rezervate rămân neatinse: vizitele au loc mai departe, oamenii care au locuri le păstrează și nu se mai poate adăuga nimic nou. Retragerea unei oferte este o afirmație despre viitor și nu are voie să ia înapoi o sâmbătă în jurul căreia cineva și-a aranjat deja săptămâna.